"Oamenii îşi doresc libertatea de expresie pentru că se tem de libertatea de gândire" (Kierkegaard)

(foto Lazăr Dinu)

Facebook, revoluţii şi analiză politică

Azi, când la doar 5 (cinci) minute de la încheierea discursului prezidenţial, wall-ul meu a fost scufundat într-un potop de analize de discurs, jumătate din ele decretându-l pe Băsescu "rupt de realitate", "delirant", "autist", etc., iar cealaltă jumătate elogiindu-i echilibrul, tenta de discurs de om de stat, realismul s.a.m.d., m-am luminat: prea mulţi analişti politici pe Facebook cu probleme oculare; văd lucrurile doar în alb şi negru, aidoma postacilor. De unde poate şi procentul de reuşită a predicţiilor. Dacă alternativ ar da cu banul, tot ar nimeri,statistic, vreo 50%, cu mult peste scorurile lor actuale.

Voinescu faţă cu Constituţia. Reloaded

În aşteptarea înfrigurată (mai degrabă în sens propriu) a "intervenţiei cu românii" a lui Băsescu, Sever Voinescu Cotoi recidivează în aria sa de expertiză până deunăzi nedescoperită, i.e. dreptul constituţional. Pretextul unei noi demonstraţii inegalabile în materie i l-au oferit Titus Corlăţean (ştiţi voi, acea veşnică speranţă a PSD) şi respectiv Theodor Meleşcanu (ăla... socrul lui Peter Imre), care au ameninţat în mod separat că vor sesiza Curtea Constituţională cu privire la neconstituţionalitatea înlocuirii de ieri, la şefia diplomaţiei, a lui Theodor Baconschi cu Cristian Diaconescu. Iar pentru a fi convingători, Corlăţean şi Meleşcanu au invocat art. 85 din Constituţia României:

"(2) În caz de remaniere guvernamentală sau de vacanţă a postului, Preşedintele revocă şi numeşte, la propunerea primului-ministru, pe unii membri ai Guvernului.

(3) Dacă prin propunerea de remaniere se schimbă structura sau compoziţia politică a Guvernului, Preşedintele României va putea exercita atribuţia prevăzută la alineatul (2) numai pe baza aprobării Parlamentului, acordată la propunerea primului-ministru."[subl. n.]

Iar last time I checked, într-adevăr, Baconschi era membru PD-L, iar Diaconescu UNPR. Noroc însă că, după cum spuneam, a intervenit cu deja obişnuitul său ton profesoral Voinescu. Magister dixit: "E vorba de schimbarea unei persoane care aparţine politic coaliţiei cu o altă persoană care aparţine politic coaliţiei. Componenţa politică a Cabinetului este dată în esenţă de suma partidelor care participă la actul guvernamental." (surse: aici, aici, aici, etc.).

Deci... uh... oh... ah... Cu greu, după rererere- şi răscitiri, CRED că am început să scrutez semeţia intelectuală de la care s-a pogorât revelator asupra noastră înţelepciunea sus-citată. Aşadar, e vorba în primul rând de "în esenţă", sintagmă cu valenţe conceptuale care se vrea probabil a înlocui desuetul "în spiritul legii/Constituţiei". "În esenţă", "în principiu", un fel de "pe sistem". Gen. Epic.

Iar în al doilea rând, ne luminează S.V.C., e ca şi cum într-un meci al naţionalei de fotbal a Spaniei Torres (Chelsea) ar fi înlocuit cu Villa (Barcelona), că mnah... nicio diferenţă în esenţă, tot naţionala Spaniei se cheamă. Altfel spus, în opinia reputatului (ptiu drace, era să scriu "răposatului"), există o aşa-zisă calitate a "aparteneţei politice la o coaliţie" (şi nu la o formaţiune politică, fie ea partid sau alianţă, sic!), iar termenul "compoziţie politică" se cuvine interpretat ca simplă "sumă" a partidelor componente ale coaliţiei, sumă figurată în prezenta speţă ca PD-L + UNPR + UDMR şi care, ne dumirim, nu s-a modificat în urma remanierii: un PD-L-ist a fost înlocuit cu un UNPR-ist, dar identitatea celor 3 partide din arcul guvernamental nu a fost alterată.

No... am mai zis eu că singura eroare fundamentală a Creaţiei e faptul că prostia nu doare. Asta după ce Mark Twain conchidea cu mult timp în urmă - chiar fără să-l fi anticipat/proorocit pe Voinescu - că e de preferat să taci şi să pari prost, decât să vorbeşti şi să înlături orice dubiu.

Vasazică e un fel de că dacă mâine mă fac secretara lui Voinescu, care mă roagă să-i fac un ceai (fără cafele, subînţeles, că e prea bezmetic-isterică perioada), iar eu îi torn un strop de apă şi un kil de frunze de mentă, de-i stă linguriţa înfiptă vertical în cană, n-ar fi o problemă, căci, nu-i aşa, compoziţia e aceeaşi: apă + frunze = coaliţie, pardon, ceai.

Vorba cântecului: "Doamne, / Dă-mi tărie, / Să nu fac hernie, / Când oi da/ Cu ăsta de pământ!". În lipsa expectabilă a ajutorului divin, poate mă ajută cineva cu un pustiu de bine şi-i aminteşte maestrului, când l-o vedea, de Decizia nr. 1559 a Curţii Constituţionale din 18 noiembrie 2009 (o.. ce vremuri!), care, chiar şi fără a mai intra în chiţibuşării voinesciene pe marginea a ceea ce înseamnă "compoziţie politică", glăsuieşte după cum urmează:

"Prin Decretul nr. 1.360 din 1 octombrie 2009, Presedintele Romaniei a luat act de demisia unor ministri si a constatat incetarea functiei acestora de membri ai Guvernului. La aceeasi data, avand in vedere vacanta functiilor de ministru astfel intervenita, Presedintele Romaniei a emis decrete pentru desemnarea unor membri ai Guvernului ca ministri interimari.

Desemnarea de catre Presedintele Romaniei, la propunerea primului-ministru, a unor membri ai Partidului Democrat Liberal pentru preluarea portofoliilor de ministru detinute anterior de membri ai Partidului Social Democrat a condus practic la schimbarea structurii/compozitiei politice a Guvernului, astfel cum a fost aceasta validata de Parlament in data de 22 decembrie 2008." [tot eu cu bold-ul]

Deci: evaluarea compoziţiei politice (în termeni de modificată au ba) se face în raport cu configuraţia de la momentul acordării votului de încredere de către plenul Parlamentului în urma alegerilor legislative. Or, poate află şi Voinescu, la învestirea din 22 dec. 2008, nu era nici picior de UNPR prin fauna spectrului politic de pe la noi, darămite în Coaliţie. Concret, la momentul respectiv, în România guverna majoritatea uriaşă pohtită de Băsescu, cea a PDL şi PSD, Cristian Diaconescu era încă un respectabil membru PSD, iar UNPR de abia (dacă) se contura pe portativul de machiaverlâcuri al lui Băsescu.

PS: Nea' Sever, la a treia abatere te tarifez!

Nu răspunzi la SMS

Premierul Emil Boc a negat informaţiile potrivit cărora l-ar fi demis pe Baconschi prin SMS, declarând că de fapt îl sunase. Între timp s-a lămurit şi acest mister: de fapt, Boc l-a apelat pe Baconschi când se afla la pupitru anunţându-i demiterea şi l-a pus pe speaker.

Din acelaşi jurnal de ştiri, organele de cercetare au admis posibilitatea de a se fi înşelat atunci când l-au identificat pe T. Baconschi ca fiind urmăritul general "Moţoc".

Voinescu faţă cu Constituţia

Sever Voinescu tocmai a explicat savant că, vezi Doamne, nici măcar demisiile tuturor parlamentarilor nu ar deschide calea dizolvării Parlamentului (şi subsecvent a alegerilor anticipate), întrucât, în aplicarea Constituţiei, s-ar organiza doar alegeri parţiale pentru fiecare parlamentar demisionat. Îl ajut eu pro bono pe Voinescu în soluţionarea acestei false dileme: Boc îşi dă demisia, apoi Băsescu propune un candidat la funcţia de prim ministru, pe care plenul îl respinge (cu tot cu lista de miniştri), iar peste 60 zile un nou candidat, la rândul său respins de plen. În atare situaţie, cu două solicitări de învestitură respinse, Băsescu invocă art. 89(1) din Constituţie, i.e. dizolvă Parlamentul, iar guvernul organizează alegeri anticipate. Problem solved. Nu că anticipatele ar reprezenta necesarmente soluţia, dar nici idioţi nu suntem.

Constituţia României, art 89(1): "După consultarea preşedinţilor celor două Camere şi a liderilor grupurilor parlamentare, Preşedintele României poate să dizolve Parlamentul, dacă acesta nu a acordat votul de încredere pentru formarea Guvernului în termen de 60 de zile de la prima solicitare şi numai după respingerea a cel puţin două solicitări de învestitură".

Cuvinte care ne doare (I)

Jurnalistul Adrian Ursu astăzi la Antena 3 (da, ştiu, unde altundeva?!): "Mulţimea nu coagulează, dar disoluţia este mai puternică decât coagularea."

Deci 'tu-i heparina mă-sii.

Perspectiva paranoicului de serviciu

Perspectiva paranoicului: în condiţiile în care la Universitate se iţise o palidă idee de schimbare a sistemului, sublimată pe pancarta "PDL-USL – aceeaşi mizerie", marşul USL de astăzi (care repune în mod dominant pe agendă conflictul dintre două formaţiuni politice din interiorul şi jucând conform regulilor sistemului) are - chiar dacă involuntar - ingredientele unei contrarevoluţii, de conservare a sistemului.

Moştenirea clandestină

Partea I-a:

Partea a II-a:

Partea a III-a:

Partea a IV-a:

Bădăranul vs. intelectualitatea finuţă

Noi muncim, noi nu gândim. Sau invers. Sa mă rog, nu mai ştiu, ceva de genul ăsta.

După ce s-a prostituat pe 2 eurocenţi "de-a dreapta şi de-a stanga Tatălui" (ca să-l citez pe Claudiu Lucaci), după ce ea însăşi e responsabilă de lipsa oricăror schimbări de substanţă, pentru că în mod tradiţional pentru fiecare soluţie propusă descoperă cu pseudoînţelepciunea şuetelor de salon câte 10 probleme, mă întreb unde e acum "intelectualitatea" aia "civică", aia care să preia şi să articuleze coerent nemulţumirile celor mulţi care nu se mai regăsesc în politicieni şi protestează împotriva sistemului în ansamblu. Ah, da, stă pe Facebook şi pe bloguri, filosofând subţire şi cerşind like-uri. În buna tradiţie a "rezistenţei prin cultură".